Oamenii s-au obişnuit prost. Au uitat sǎ gândeascǎ, fiindcǎ nu mai au de ce. Nu mai existǎ secrete, planuri ascunse. Televizorul îţi zice direct ce vrei sǎ auzi, ce trebuie sǎ auzi, te adoarme încetişor, uiţi ce înseamnǎ sǎ cauţi, uiţi cǎ existǎ sensuri ascunse. Emisiunile cretine, fǎcute pentru o bunǎ spǎlare a creierului, îi ating pânǎ şi pe cei care mai au ceva culturǎ. Reformǎ a modului de a gândi! Totul de-a gata, mulţumiţi cu ce vǎd, crezând ce vǎd, adorm şi uitǎ cǎ existǎ o adevǎratǎ lume ascunsǎ, subtilǎ, atât în cǎrţi, cât şi în conversaţii. Dar nu la TV. În fond, de ce sǎ cauţi, sǎ îţi baţi capul, oricum în spatele prostiei din micul ecran nu mai existǎ nimic. Şi iatǎ, cǎ aşa, începeţi sǎ purtaţi conversaţii cu oameni care nu spun tot ce gândesc, fiindcǎ se aşteaptǎ de la cei din faţǎ sǎ deducǎ singuri anumite idei, logice, de s-ar analiza mǎcar puţin structura şi modul de exprimare.
Omul nostru, obosit, dupǎ serviciu, obişnuit sǎ se relaxeze şi sǎ înveţe de la TV, nu înţelege nimic, ba mai mult, înţelege totul greşit, chiar pe dos, fiindcǎ nu cǎ nu ar vrea, dar nu ştie, nu mai are capacitatea sǎ analizeze o conversaţie care nu e “verde în faţǎ” şi nu mai înţelege discuţiile pe mai multe nivele. Mǎ întreb, voi, când citiţi o carte, observaţi câte planuri de acţiune se ascund în spatele poveştii principale? Un adevǎrat Univers, dar, din pǎcate, prea puţini mai au ochi sǎ îl vadǎ. Ei ştiu, cǎ în spatele TV-ului, nu mai existǎ nimic, nici plan secundar, nimic, aşa cǎ micul ecran a câştigat aceastǎ bǎtǎlie, şi astfel, ne închidem de bunǎ-voie, din obişnuinţǎ, mintea.