Cred într-unul Dumnezeu, atunci când sunt bolnav. Cred într-unul Dumnezeu, atunci când îmi merge rău. Cred într-unul Dumnezeu atunci când sunt pe moarte. Ne uităm în jur, şi tot ce vedem sunt probleme. Crize financiare, sentimentale şi nedreptăţi. Dacă lumea ar fi perfectă, ai mai crede în Dumnezeu? I-ai mai cere ajutorul? Probabil nu. Aşa că ce s-a gândit Fiinţa Supremă? Că şi Ea gândeşte la fel, în termeni omeneşti. Simpli. De ce să creez o lume fericită când sunt chemat numai la rău?
Din păcate cruciuliţa ce o porţi la gât, nu este un simbol, ci un ornament. Icoana? În mare pentru musafiri.
Ori, mai există un tip de credinţă. Îmi zicea o doamnă în vârstă din Bucovina, cum că la ei nu sunt cutremure că sunt credincioşi, nu ca în Vrancea. Vă las pe voi să trageţi concluziile.
Dumnezeu există astăzi doar în momente de durere, aşa că să nu vă miraţi dacă aceste momente vă urmăresc.
Câteodată Dumnezeu se simte singur.